30 sept. 2009

Nu aş putea să...

Se ia una bucată de leapşă primită de la Ionuț și se dă mai departe tuturor celor din blogroll-ul meu. So, vă invit pe toți să răspundeți și la rândul vostru să dați mai departe.

Nu aș putea să...

- Trăiesc fără ciocolată și fără M&M. De obicei nu îmi lipsesc din geantă.
- Privesc nepăsător peste ce-i în jurul meu.
- Trăiesc fără prieteni și familie. Ei sunt totul pentru mine.
- Ies nearanjată din casă.
- Fiu egoistă, să îmi pese doar de mine.
- Fac rău cuiva. Nu îmi stă în fire.

18 sept. 2009

Grey's Anatomy again

Faze comice. Enjoy.

16 sept. 2009

Funny 2

14 sept. 2009

That's my mother

Prima persoană care vorbeşte în video.

13 sept. 2009

Quotes from Grey's Anatomy


Citate şi replici care mie mi-au plăcut foarte mult. Serialul merită văzut.

Meredith Grey: I can't think of a single reason why I should be a surgeon, but I can think of a thousand reasons why I should quit. They make it hard on purpose... there are lives in our hands. There comes a moment when it's more than just a game, and you either take that step forward or turn around and walk away. I could quit but here's the thing, I love the playing field.

Meredith Grey: We're adults. When did that happen? And how do we make it stop?

Meredith Grey: Maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it, I don't know; maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop.

Meredith Grey: At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them. But there are some lines... that are way too dangerous to cross.


Miranda Bailey: Every intern wants to perform their first surgery. That's not your job. Do you know what your job is? To make your resident happy. Do I look happy? No! Why? Because my interns are whiney. You know what will make me look happy? Having the code team staffed, having the trauma pages answered, having the weekend labs delivered and having someone down in the pit doing the sutures. No-one holds a scalpel until I'm so happy I'm Mary Freaking Poppins.

Alex Karev: For a kiss to be really good, you want it to mean something. You want it to be with someone you can't get out of your head, so that when your lips finally touch you feel it everywhere. A kiss so hot and so deep you never want to come up for air. You can't cheat your first kiss. Trust me, you don't want to. Cause when you find that right person for a first kiss, it's everything.

Christina Yang: If I miss a real procedure because of this case, they're gonna call me double o seven because I killed you.

Derek Shepherd: This is a good day to save lives. Let's have some fun.

12 sept. 2009

Dăăă-mi, dăă-mi!

Cum am spus şi într-un post anterior, suntem înconjuraţi la fiecare pas de oameni sărmani, numai că unii dau uneori în nesimţire, iar alţii sunt învăţaţi să cerşească în diferite feluri.
Eram la terasă într-o seară cu prietenii. Stăteam noi liniştiţi până ne trezim cu un băiat lângă noi: ,,Dă şi mie o hârtie de o mie!''. Noi ne uitam uimiţi la el. I-am dat 1 leu, iar o prietenă 2 monede de 50 bani. Se uita la monede ca la maşini străine.
Ne aşteptam să plece, dar nu a plecat. A tăcut el puţin, s-a uitat la noi, după care again: ,,Dăăă-mi, dăăă-mi. Mai dăă-mi!''. Bineînţeles că i-am mai dat crezând că va pleca de lângă noi. De unde? Iar a început: ,,Mai dăăă-mi!''. Pur şi simplu ne ţipa în urechi. Când i-am zis că nu mai avem, s-a dus la altă masă şi a făcut fel şi acolo, iar celor care refuzau să îi dea bani le cânta.
L-am mai vazut pe stradă de atunci şi la fel făcea la trecători: ,,Dă-mi, dă-mi o hârtie de o mie''.

8 sept. 2009

Septembrie

Versurile spun totul.

Chris Daughtry - September
Asculta mai multe audio Muzica


How the time passed away
All the trouble that we gave
And all those days we spent out by the lake
Has it all gone to waste?
All the promises we made,
One by one they vanish just the same.

Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The years go by and time just seems to fly
But the memories remain.

In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end

Now it all seems so clear, there's nothing left to fear
So we made our way by finding what was real
Now the days are so long that summer's moving on
We reach for something that's already gone

Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The year's go by and time just seems to fly
But the memories remain.

In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end

We knew we had to leave this town
But we never knew when we never knew how
We would end up here the way we are
Yeah we knew we had to leave this town
But we never knew when and we never knew how

Of all the things I still remember
Summer's never looked the same
The years go by and time just seems to fly
But the memories remain.

In the middle of September we'd still play out in the rain
Nothing to lose but everything to gain
Reflecting now on how things could've been
It was worth it in the end.

6 sept. 2009

Fără cuvinte

Trăim într-o lume nebună în care fiecare îşi vede de treaba lui, nimeni nu e prea interesat de problemele celor din jur. La fiecare pas văd oameni bătuţi de soartă, oameni săraci care îşi duc viaţa de pe o zi pe alta, oameni care nu au nicio vină că se află în situaţia asta.
Mă aflam într-un supermarket, stând la coadă la casă. În faţa mea era o bătrânică. Dintr-odată au intrat în magazin 2 câini şi se indreptau spre acea bătrânică. Văzându-i, aceasta doar le-a zis: ,,Ieşiţi afară că vin acum". Câinii parcă au înţeles şi au ieşit. Din curiozitate, m-am uitat să văd ce cumpără bătrânica. Pâine şi nişte cutii de smântână. Am plătit şi eu ce am cumpărat şi am ieşit afară. La intrare în magazin am văzut ceva ce m-a impreionat profund. Bătrânica dădea de mancare câinilor smântâna şi pâinea. Pentru asta le cumpărase, cu puţinii bani pe care îi avea.
De multe ori am văzut pe stradă acea femeie cu aceeaşi câini după ea. Probabil sunt tot ce mai are ea pe lume. Sunt ceea ce îi umple golul provocat de singurătate.

Mai rar întâlneşti astfel de oameni. Tot ce ar trebui ca noi să facem este să le urmăm exemplul. Sau şi mai bine, să-i ajutăm.

Trezireaaaaa

Cum iarna se apropie repede, am hotărât şi noi să izolăm blocul pe exterior că mai nou aşa e moda pe-aici. Au venit muncitorii, au montat schelele şi s-au apucat frumos de treabă. Bun. În primele zile a fost ok, nimic care să deranjeze, până ieri dimineaţă când au dat nişte găuri în perete pentru nu ştiu ce, cu nişte bormaşini de aveai impresia că îţi găuresc creierii. Ca să nu mai zic că ora la care s-au apucat ei să găurească a fost foaaaarte potrivită, mai exact la 8 dimineaţa. Asta nu e tot. Întâmplarea a făcut ca ei să lucreze exact la geamul meu de la domritor. Vă imaginaţi cum m-am trezit eu când am auzit sunetul ăla care semăna cu sunetul unei drujbe. Am sărit ca arsă.
Au ţinut-o ei aşa cam 2 ore, timp în care eu nu am mai putut să închid un ochi. Nu te puteai înţelege cu nimeni la mine în cameră, ca să nu mai zic de TV care era dat la maxim.
E bine că azi e dumincă şi e linişte. Azi am putut dormi şi eu ca un om normal.
Sper ca luni să nu o ia de la capăt.

3 sept. 2009

Nu mai e mult

Ieri am dat o fugă în Bucureşti să dau o restanţă. Bineînţeles că au intervenit schimbări. Iniţial ştiam că se dă de la ora 13, dar pe ultima sută de metri am aflat că se dă la 10. În noaptea de dinainte de examen am dormit doar 4 ore pentru că am fost nevoită să ma trezesc la 4:30 dimineaţa ca să ajung la timp în Bucureşti cu autocarul de 6 jumătate.

Am trecut cu bine de examen, acum aştept rezultatul. Când am intrat în facultate mi-am dat seama că nu mai e mult şi încep studiile. Tare repede a trecut timpul. Deja sunt în anul III, ultimul an şi cu tristeţe mă gândesc că termin facultatea. Dar urmează masterul, încă doi ani. Gata, parcă simt că îmbătrânesc şi nu vreau asta; în curând o să împlinesc 21 ani.

Tare mi-e dor de copilărie şi de liceu.