Salvați caii sălbatici din România!

Trăim într-o Românie plină de oameni fără suflet. După masacrul de la Botoșani, unde sute de câini nevinovați au fost uciși și puși apoi în saci de plastic, au urmat caii sălbatici din Delta Dunării. Câțiva dintre ei, aflați în zona protejată a Deltei, au fost prinși și aruncati într-un țarc unde trăiesc în condiții mizere. Înfometați și slăbiți, aceștia vor fi transportați mâine dimineață către abator unde vor fi pur și simplu măcelăriți. Motivul de la care au pornit toate acestea a fost acela că animalele distrug pădurea și grădinile localnicilor.

Cum poți să faci rău unui animal atât de nobil? Poate că nu știați, dar caii sălbatici de la noi sunt SINGURII din toată Europa. Dacă dispar, va dispărea interesul turistic odată cu ei, iar Paradisul nostru, așa cum îi spunem Deltei, își va pierde din frumusețe. Aceștia nu sunt un blestem, ci o binecuvântare.

Poți și tu să ajuți la salvarea lor. Poți semna petiția sau trimite o scrisoare către Domnul Președinte al României, Traian Băsescu.

Așteptăm o minune, până mâine dimineață cel târziu, când va începe măcelul.

La Cucaracha

Nu mi-au plăcut niciodată insectele. Nu că îmi este frică de ele, dar pur și simplu când le văd parcă începe să mă mănânce pielea.
Într-o seară m-am întors acasă cu prietena mea după o seară în oraș. Nici nu am apucat să intrăm bine în cameră că vedem un gândac mare și negru cum alerga de nebun pe covor. Am rămas amândouă blocate, neștiind ce să facem. Prietena mea s-a suit repede în pat lăsându-mă pe mine să mă lupt cu goanga. Am reușit intr-un final să il prind. Am vrut inițial să il iau cu o hârtie dar mă gândeam că poate se urcă pe mine și asta îmi trebuia că trezeam tot blocul :)).
Cum am procedat să scap de gândac: mai devreme mâncasem un iaurt și am lăsat paharul cu lingurița pe noptieră. M-am folosit de ele să iau goanga, după care le-am pus în coșul de gunoi și am mai înnodat și sacul ca nu cumva să evadeze insecta.
De atunci, mereu când intrăm în cameră, studiem bine terenul ca să nu avem din nou musafiri cu 8 picioare.

Back

Am avut o pauză de aproape un an de când nu am mai postat şi am decis să revin. Pentru început vreau să aduc nişte modificări la aspectul blogului, dar sunt nehotărâtă în privinţa tremplate-ului, mai bine zis nu reuşesc să găsesc un skin care să îmi placă. Poate mă ajutaţi şi voi. Aştept propuneri :).

Muzica mea - " Enrique Iglesias - Cuando Me Enamoro feat. Juan Luis Guerra"

Graduation...

George Călinescu spunea: "Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet." Pentru mine a trecut prea repede.

Frumoși au fost anii de liceu și momentele petrecute alături de colegi (XII-F Colegiul Național Vlaicu Vodă, Curtea de Argeș). Cu greu m-am despărțit de ei, banchetul s-a lăsat cu lacrimi și promisiuni că ne vom revedea.
M-am înscris apoi la Facultatea de Litere, secția Comunicare și Relații Publice(CRP), unde am întâlnit alți oameni alături de care am studiat din 2007 până în 2010. Ca orice student, am trecut și prin bune și prin rele, dar întotdeauna totul a ieșit bine, chiar dacă o restanță și multe proiecte mi-au cam dat bătăi de cap. Așa e viața de student, frumoasă și de neuitat.

Facultatea a luat sfârșit. Vineri, începând cu orele 14, în Aula Magna de la Facultatea de Drept, CRP-iștii își vor lua la revedere de la profesori și colegi și vor primi diploma de absolvire. Apoi, cum se procedează de obicei, vor arunca celebrele "pălării". Se anunță a fi un eveniment frumos.

Alături de colegii mei, am creat o leapșă cu Povești de absolvire. Vezi mai multe pe Facebook - Absolvirea.

Și bucurați-vă de anii frumoși de facultate pentru că nici nu o să observați cât de repede trec.

"I don't need a parachute. You're gonna catch me if I fall..."

Să nu mai aud de muzică de operă!

"Ce iaște muzica? Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut."

Mda... Numai plăcut nu m-a gâdilat pe mine astăzi. Degeaba m-am tot chinuit să leg cuvinte, să pun fraze cap la cap astfel încât să-mi iasă proiectul. Degeaba. S-au găsit cei de la operă sa dea concert ÎN AER LIBER și s-a nimerit să fie lângă geamul meu de la cămin. Am încercat eu să mă concentrez și să pun cuvintele pe foaie, dar în capul meu erau și campanii de fundraising și note de soprane și orchestră. Bineînțeles că nu am terminat proiectul. Deadline-ul e acum la 23:59. Am deja o restanță pe semestrul ăsta. Am muncit o zi întreagă, de azi de dimineață, ca să nu reușesc să-l termin.
Asta e... Ca student treci prin toate.

LATER EDIT: Frumos. S-au găsit și cei de sub mine să asculte muzică la maxim. Nu mai e operă, e house. Cine știe, poate până adorm se găsește careva să asculte populară sau manele, așa ca să închei ziua cu brio.

Muzica mea- "The sound of missing you"

Întrebări fără răspuns...

Se cunosc de aproape 20 de ani. Au crescut și au copilarit împreună. Niciodată nu a contat dacă unul e sărac și celălalt bogat. Totul era cum nu se poate mai frumos, totul era perfect. Se ajutau mereu, erau mereu unul lângă altul. Erau ca frații, împărțeau totul. Își spuneau unul altuia: "Tu ești prietenul meu cel mai bun...".
A venit timpul ca amandoi să plece la facultate, să o ia pe drumuri diferite. Au păstrat legătura, până la un moment dat când unul dintre ei s-a răcit... De atunci totul a început să se schimbe. Nu își mai dădeau mesaje și telefoane, nu prea mai vorbeau... Distanța dintre ei își spunea cuvântul.

Ce s-a întâmplat? De ce unul din ei s-a schimbat? Sunt doar niște întrebări fără răspuns...

Muzica mea - "Haven't met you yet"