EU cu norocul, EA cu ghinionul

Ziua de ieri se presupunea a fi una linistita, fara peripetii, o zi relaxanta de mers la derby-ul Steaua-Dinamo pana m-am hotarat sa o iau pe Madalina cu mine la meci. Nu stiu cum se intampla, dar pe ea o urmareste ghinionul mereu (desi ar vrea mai mult sa o urmareasca baietii). Totul a inceput de cand asteptam sa intram la meci. Dupa atatea lichide baute simteam nevoia sa le dam afara. Si unde sa facem asta cand ne aflam inconjurate de o mare de oameni si multe tufisuri? Aici incepe ghinionul Madalinei. Se putea observa pe fetele noastre cat de disperate eram sa ajungem la toaleta. Incercam la magazine….degeaba. Disperarea ne-a indemnat sa apelam la oamenii dintr-un bloc. Stand la scara, am reusit sa ,,impresionez’’ un tip care tocmai vroia sa intre. Asa am ajuns noi la oameni straini in casa, la toaleta. Am scapat in final de acea nevoie si ne-am indreptat spre stadion. Ajunse la poarta, cand am introdus biletul Madalinei am avut alta surpriza: nu se aprindea acel beculet verde care ne permitea sa intram :)). Noroc ca biletul meu a mers. Si asa am intrat amandoua odata pe acea portita prin care, culmea, incapea o singura persoana. Probabil va intrebati cum de am avut loc? Sincer, nici noi nu stim. Va imaginati ce rasete se auzeau in spatele nostru.
Fericite ca am scapat, intram la meci. Totul a fost OK pana la final. Cand am iesit de pe stadion nu puteai arunca un ac de cati oameni erau.
Sunam sa chemam taxi. Alta surpriza: nu venea nimeni pana in Ghencea sa ne ia in aglomeratia aia. Ce sa facem? Pe jos aveam mult de mers. Am vazut 122, am fugit spre el si am inceput sa ne rugam cu niste ,,puppy dog eyes’’ de sofer sa ne deschida usile pentru ca stiam ca duce apoape de locul unde stam. Ne-am linistit vazandu-ne in siguranta in autobuz, dar linistea noastra nu a durat mult pentru ca ne-am trezit undeva prin Colentina, pe langa Centura Bucurestiului, locul unde se retragea autobuzul. Tin sa va spun ca peisajul era unul de iti venea sa fugi: o strada pe un camp. Am crezut ca nu mai ajungem acasa. Norocul nostru a fost ca soferul se intorcea cu tot cu autobuz pana in Sebastian. Asa am mers cu el pana cand am dat de o statie de taxiuri de unde am luat in final un taxi spre casa.
Dupa toate peripetiile noastre am ajuns la concluzia ca golul Stelei s-ar putea datora norocului meu, iar cel al lui Dinamo ghinionului care se tot tine scai de Madalina :))).


To be continued with Mada's impressions about 8 of may.