Femeile şi poşetele lor

Un accesoriu nelipsit din casa oricărei fete este poşeta. Aceasă poşetă adăposteşte fel de fel de nimicuri de la chei, ruj şi oglinjoară, perie de păr, şerveţele, forfecuţă, telefon, agendă şi până la tot felul de patrupede care mai de care mai sfrijite şi minuscule. Chiar este nevoie de toate aceste lucruri? Uneori da, alteori nu. Cert este că toată această grămadă de "accesorii" îşi are şi ea un rost: să facă geanta să pară cât mai mare şi mai plină.
Termenii folosiţi de bărbaţi pentru a defini astfel de genţi sunt "paporniţă" sau pur şi simplu "sac", dar ei nu ştiu că pentru femei aceste poşete sunt bunuri absolut necesare pentru viaţa de zi cu zi.
În viziunea unui bărbat, definiţia poşetuţei este:


Ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasa "tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile"; în respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele: medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu' bunica care s-a dărâmat în 79′, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofeluri, telefonuri, cremă de mâini de zi şi noapte, cremă de picioare de zi şi noapte, cremă de corp de zi şi noapte, mini-trusa completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de servici, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.