Fără cuvinte

Trăim într-o lume nebună în care fiecare îşi vede de treaba lui, nimeni nu e prea interesat de problemele celor din jur. La fiecare pas văd oameni bătuţi de soartă, oameni săraci care îşi duc viaţa de pe o zi pe alta, oameni care nu au nicio vină că se află în situaţia asta.
Mă aflam într-un supermarket, stând la coadă la casă. În faţa mea era o bătrânică. Dintr-odată au intrat în magazin 2 câini şi se indreptau spre acea bătrânică. Văzându-i, aceasta doar le-a zis: ,,Ieşiţi afară că vin acum". Câinii parcă au înţeles şi au ieşit. Din curiozitate, m-am uitat să văd ce cumpără bătrânica. Pâine şi nişte cutii de smântână. Am plătit şi eu ce am cumpărat şi am ieşit afară. La intrare în magazin am văzut ceva ce m-a impreionat profund. Bătrânica dădea de mancare câinilor smântâna şi pâinea. Pentru asta le cumpărase, cu puţinii bani pe care îi avea.
De multe ori am văzut pe stradă acea femeie cu aceeaşi câini după ea. Probabil sunt tot ce mai are ea pe lume. Sunt ceea ce îi umple golul provocat de singurătate.

Mai rar întâlneşti astfel de oameni. Tot ce ar trebui ca noi să facem este să le urmăm exemplul. Sau şi mai bine, să-i ajutăm.