27 apr. 2010
16 apr. 2010
Întrebări fără răspuns...
Se cunosc de aproape 20 de ani. Au crescut și au copilarit împreună. Niciodată nu a contat dacă unul e sărac și celălalt bogat. Totul era cum nu se poate mai frumos, totul era perfect. Se ajutau mereu, erau mereu unul lângă altul. Erau ca frații, împărțeau totul. Își spuneau unul altuia: "Tu ești prietenul meu cel mai bun...".
A venit timpul ca amandoi să plece la facultate, să o ia pe drumuri diferite. Au păstrat legătura, până la un moment dat când unul dintre ei s-a răcit... De atunci totul a început să se schimbe. Nu își mai dădeau mesaje și telefoane, nu prea mai vorbeau... Distanța dintre ei își spunea cuvântul.
Ce s-a întâmplat? De ce unul din ei s-a schimbat? Sunt doar niște întrebări fără răspuns...
A venit timpul ca amandoi să plece la facultate, să o ia pe drumuri diferite. Au păstrat legătura, până la un moment dat când unul dintre ei s-a răcit... De atunci totul a început să se schimbe. Nu își mai dădeau mesaje și telefoane, nu prea mai vorbeau... Distanța dintre ei își spunea cuvântul.
Ce s-a întâmplat? De ce unul din ei s-a schimbat? Sunt doar niște întrebări fără răspuns...
10 apr. 2010
2 apr. 2010
„Dormiți ușor, dragii mei! Mama vă veghează”
Primul Paște fără mama. Prima dată când eu și sora mea înroșim ouăle fără ea.
Mama, ne este foarte dor de tine și așteptăm cu nerăbdare ziua când vei veni acasă.
SUFLET DE FEMEIE
Maistru militar clasa I Carmen DRAGNEA
Afganistan, o țară fără flori, cu femei cu chipul ascuns și copii fără surâsul
copilăriei pe obraji. Un cer mai aproape de noi în care soarele răsare, strălucește
și apune căpătând culoarea nisipului.
Seara, când se întunecă ușor, miroase a praf de stele și dacă gândurile s-ar
putea auzi, ai desluși cuvintele „a mai trecut o zi”. A mai trecut o zi din lungul șir al zilelor departe de cei dragi. Suntem mame, soții, copii ai altor mame.
Gândul la copiii rămași acasă te seacă, îți golește sufletul. Pierzi primele
cuvinte rostite de ei sau sărutările dimineții atunci când pleacă la școală. Trăiești
cu inima alături de ei și îi simți aproape de tine în fiecare secundă ca un talisman
prețios care te apără.
Te gândești la mama rămasă acasă cu lacrimi în ochi rugându-se în fiecare zi
să te întorci sănătoasă. Îi simți vocea tremurând la telefon și încerci să fii tare.
Mai mult ca oricând simți dragostea soțului, grija lui față de tine și încercarea
lui de a fi „și mamă, și tată”. Te bucuri când afli de la copii că și reușește și o
liniște adâncă îți inundă sufletul. Ți-e dor de casă, de pajiștile verzi și de râul care susură ușor prin spatele grădinii de la țară.
Acum, când ne apropiem de marea sărbătoare a Învierii Domnului ai vrea să
simți mirosul cozonacului cu nuci abia scos din cuptor și bucuria de a vopsi
ouăle în roșu.
Adormi cu toate în gând și înainte ca somnul să te poarte pe aripile lui șoptești
la marginea unui vis: „Dormiți ușor, dragii mei! Mama vă veghează”.
Sursa: www.presamil.ro (publicația Observatorul Militar)
Mama, ne este foarte dor de tine și așteptăm cu nerăbdare ziua când vei veni acasă.
SUFLET DE FEMEIE
Maistru militar clasa I Carmen DRAGNEA
Afganistan, o țară fără flori, cu femei cu chipul ascuns și copii fără surâsul
copilăriei pe obraji. Un cer mai aproape de noi în care soarele răsare, strălucește
și apune căpătând culoarea nisipului.
Seara, când se întunecă ușor, miroase a praf de stele și dacă gândurile s-ar
putea auzi, ai desluși cuvintele „a mai trecut o zi”. A mai trecut o zi din lungul șir al zilelor departe de cei dragi. Suntem mame, soții, copii ai altor mame.
Gândul la copiii rămași acasă te seacă, îți golește sufletul. Pierzi primele
cuvinte rostite de ei sau sărutările dimineții atunci când pleacă la școală. Trăiești
cu inima alături de ei și îi simți aproape de tine în fiecare secundă ca un talisman
prețios care te apără.
Te gândești la mama rămasă acasă cu lacrimi în ochi rugându-se în fiecare zi
să te întorci sănătoasă. Îi simți vocea tremurând la telefon și încerci să fii tare.
Mai mult ca oricând simți dragostea soțului, grija lui față de tine și încercarea
lui de a fi „și mamă, și tată”. Te bucuri când afli de la copii că și reușește și o
liniște adâncă îți inundă sufletul. Ți-e dor de casă, de pajiștile verzi și de râul care susură ușor prin spatele grădinii de la țară.
Acum, când ne apropiem de marea sărbătoare a Învierii Domnului ai vrea să
simți mirosul cozonacului cu nuci abia scos din cuptor și bucuria de a vopsi
ouăle în roșu.
Adormi cu toate în gând și înainte ca somnul să te poarte pe aripile lui șoptești
la marginea unui vis: „Dormiți ușor, dragii mei! Mama vă veghează”.
Sursa: www.presamil.ro (publicația Observatorul Militar)
