Lungul drum spre casă

Azi am plecat din Bucureşti. Am lăsat haosul şi gălăgia pentru liniştea de acasă. Când m-am trezit de dimineaţă şi am văzut ce urât era afară, nu-mi venea să cred. Nu ştiam dacă o să reuşesc să plec acasă cu autocarul, mai ales că auzisem că multe drumuri sunt blocate. Norocul meu a fost că s-a nimerit să fie o cunoştinţă prin Bucureşti şi am plecat cu ea. După vreo două ore de mers bară la bară, nervi, înjurături şi claxoane prin Bucureşti, am reuşit să ieşim pe autostradă. Greul abia începea. Iniţial se circula pe o singură bandă. După mai mulţi kilometri parcurşi cu greu, se putea merge şi pe cealaltă bandă.
Plecată de la ora 2, am ajuns acasă abia la ora 6, în condiţiile în care, în mod normal, făceam 2 ore jumătate.
M-a mai lăsat şi răceala. Îi sunt recunoscătoare sucului de ridichie neagră care a fost singurul lucru care şi-a făcut efectul după atâtea pastile şi injecţii.
Abia aştept să simt miros de sarmale, cozonaci şi scorţişoară şi să împodobesc bradul.

În Curtea de Argeș același peisaj, zăpadă și frig. Dar mă simt altfel. Sunt acasă.

Colt de suflet

Pe Argeş în jos,/ Pe un mal frumos, m-am nascut intr-un oras mic, Curtea de Arges. Tot aici am copilarit, am crescut, am invatat si am trait cele mai frumoase momente din viata alaturi de familie si prieteni. Cand eram copil, tot cartierul rasuna de tipetele noastre cand ne jucam afara. Astazi, nu mai este la fel. Copiii nu se mai joaca pe afara.

Cand am plecat la facultate in Bucuresti, a fost prima data cand am iesit pe o perioada mai lunga din oras. A fost mai greu sa ma obisnuiesc cu noul oras si cu oamenii lui. Stand mult in capitala, am realizat ca mult mai bine e acasa, la Arges. Duceam dorul pana si copacilor din fata blocului. Cu toare ca veneam rar, orasul ramanea neschimbat, cu aceleasi parcuri, cladiri, locuri unde ma simteam in largul meu, si bucuria mea era din ce in ce mai mare ca sunt din nou acasa. Cand cineva ma intreaba de unde sunt, mereu raspund cu zambetul pe buze: "Din Curtea de Arges".
Multi catalogheaza orasul ca fiind unul mic, neinteresant, dar pentru mine inseamna mult; inseamna acasa, copilarie, familie, prieteni...
Oriunde as fi, nu uit de unde am venit. Curtea de Arges ramane orasul meu de suflet si intotdeauna o sa ma intorc cu placere aici. Este parte din mine.