George Călinescu spunea: "Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet." Pentru mine a trecut prea repede.
Frumoși au fost anii de liceu și momentele petrecute alături de colegi (XII-F Colegiul Național Vlaicu Vodă, Curtea de Argeș). Cu greu m-am despărțit de ei, banchetul s-a lăsat cu lacrimi și promisiuni că ne vom revedea.
M-am înscris apoi la Facultatea de Litere, secția Comunicare și Relații Publice(CRP), unde am întâlnit alți oameni alături de care am studiat din 2007 până în 2010. Ca orice student, am trecut și prin bune și prin rele, dar întotdeauna totul a ieșit bine, chiar dacă o restanță și multe proiecte mi-au cam dat bătăi de cap. Așa e viața de student, frumoasă și de neuitat.
Facultatea a luat sfârșit. Vineri, începând cu orele 14, în Aula Magna de la Facultatea de Drept, CRP-iștii își vor lua la revedere de la profesori și colegi și vor primi diploma de absolvire. Apoi, cum se procedează de obicei, vor arunca celebrele "pălării". Se anunță a fi un eveniment frumos.
Alături de colegii mei, am creat o leapșă cu Povești de absolvire. Vezi mai multe pe Facebook - Absolvirea.
Și bucurați-vă de anii frumoși de facultate pentru că nici nu o să observați cât de repede trec.
Se afișează postările cu eticheta me. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta me. Afișați toate postările
31 mai 2010
10 mar. 2010
Care sunt regulile după care te ghidezi în viață?
Leapșă primită de la Terra. De fapt erau 10 reguli. Se pare că eu am mai puține.
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!
Sunt cam delăsătoare uneori și nu e bine. Până când văd că se adună multe pe capul meu și nu mai știu e unde să încep.
Nu pune suflet în orice!
Cam greu am ajus la concluzia asta. A trebuit să mă lovesc cu capul de câteva ori ca să realizez. Acum încerc să nu mă mai implic așa mult, dar nici să fiu foarte distantă.
Nu te mai supăra din orice!
Da, am prostul obicei "să pun botu'" la orice lucru, fie el mărunt. Dar îmi trece repede :).
Nu uita de prieteni!
Vorbesc foarte des cu prietenii mei, chiar dacă ei sunt acasă în Argeș și eu în București. Nu las distanța să strice ceea ce am clădit în atâția ani de prietenie.
Fii tare!
Da, recunosc, uneori mă pierd. Trag aer în piept și îmi spun în sinea mea "Hai că o să fie bine. Fii tare!". Și îmi revin.
Bucură-te de viață pentru că nu știi ce va fi mâine!
Încerc să mă bucur de tot ceea ce îmi oferă viața, chiar dacă uneori nu este cum mă aștept.
Fii ordonată!
Sunt obsedată de curățenie (sunt în zodia Fecioară și asta explică totul).
Fii ambițioasă!
Pe peretele de lângă patul meu stă un afiș pe care scrie "Ambiție este ultimul refugiu al eșecului".
O dau mai departe tuturor celor care vor să o preia.
Și dacă tot vorbim de viață...
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!
Sunt cam delăsătoare uneori și nu e bine. Până când văd că se adună multe pe capul meu și nu mai știu e unde să încep.
Nu pune suflet în orice!
Cam greu am ajus la concluzia asta. A trebuit să mă lovesc cu capul de câteva ori ca să realizez. Acum încerc să nu mă mai implic așa mult, dar nici să fiu foarte distantă.
Nu te mai supăra din orice!
Da, am prostul obicei "să pun botu'" la orice lucru, fie el mărunt. Dar îmi trece repede :).
Nu uita de prieteni!
Vorbesc foarte des cu prietenii mei, chiar dacă ei sunt acasă în Argeș și eu în București. Nu las distanța să strice ceea ce am clădit în atâția ani de prietenie.
Fii tare!
Da, recunosc, uneori mă pierd. Trag aer în piept și îmi spun în sinea mea "Hai că o să fie bine. Fii tare!". Și îmi revin.
Bucură-te de viață pentru că nu știi ce va fi mâine!
Încerc să mă bucur de tot ceea ce îmi oferă viața, chiar dacă uneori nu este cum mă aștept.
Fii ordonată!
Sunt obsedată de curățenie (sunt în zodia Fecioară și asta explică totul).
Fii ambițioasă!
Pe peretele de lângă patul meu stă un afiș pe care scrie "Ambiție este ultimul refugiu al eșecului".
O dau mai departe tuturor celor care vor să o preia.
Și dacă tot vorbim de viață...
23 ian. 2010
Treziți-mă când se termină!
Stres, bătăi de cap, proiecte și multe cursuri. Cu asta mă lupt de când a început sesiunea. Am ajuns să dorm chiar și 2 ore pe noapte, parcă sunt un robot.
Azi am început ziua într-un mod "extraordinar". Trezită de la ora 7, am alergat într-un suflet spre facultate care, apropo, a ars ieri la propriu (noroc că nu am fost și eu pe acolo). Examenul trebuia să înceapă la 10. Spun "trebuia" pentru că profa a ajuns la 11 în sală. Mai mult, ne anunță că o să dăm examen în 20 minute. Cum să dai examen în 20 de minute când nu era vorba de o singură materie, ci de 2 și nu simple (Comunicare și mentalitate post-modernă și Strategii Publicitare)? Vă imaginați cum am scris de repede. Cu chiu cu vai am reușit să termin la timp. Sper numai ca profa să și înțeleagă ce am scris.
Greul de abia acum începe. Urmează cele mai grele examene: Drept comunitar și Relații Publice Corporatiste. O să am mult de învățat. Vreau să se termine odată ca să pot merge mai departe cu licența.
Mi-e dor de mama. Sunt 5 zile de când a plecat și deja îi simt lispa. Sper că cele 6 luni cât stă acolo să treacă repede.
Azi am început ziua într-un mod "extraordinar". Trezită de la ora 7, am alergat într-un suflet spre facultate care, apropo, a ars ieri la propriu (noroc că nu am fost și eu pe acolo). Examenul trebuia să înceapă la 10. Spun "trebuia" pentru că profa a ajuns la 11 în sală. Mai mult, ne anunță că o să dăm examen în 20 minute. Cum să dai examen în 20 de minute când nu era vorba de o singură materie, ci de 2 și nu simple (Comunicare și mentalitate post-modernă și Strategii Publicitare)? Vă imaginați cum am scris de repede. Cu chiu cu vai am reușit să termin la timp. Sper numai ca profa să și înțeleagă ce am scris.
Greul de abia acum începe. Urmează cele mai grele examene: Drept comunitar și Relații Publice Corporatiste. O să am mult de învățat. Vreau să se termine odată ca să pot merge mai departe cu licența.
Mi-e dor de mama. Sunt 5 zile de când a plecat și deja îi simt lispa. Sper că cele 6 luni cât stă acolo să treacă repede.
18 dec. 2009
Lungul drum spre casă
Azi am plecat din Bucureşti. Am lăsat haosul şi gălăgia pentru liniştea de acasă. Când m-am trezit de dimineaţă şi am văzut ce urât era afară, nu-mi venea să cred. Nu ştiam dacă o să reuşesc să plec acasă cu autocarul, mai ales că auzisem că multe drumuri sunt blocate. Norocul meu a fost că s-a nimerit să fie o cunoştinţă prin Bucureşti şi am plecat cu ea. După vreo două ore de mers bară la bară, nervi, înjurături şi claxoane prin Bucureşti, am reuşit să ieşim pe autostradă. Greul abia începea. Iniţial se circula pe o singură bandă. După mai mulţi kilometri parcurşi cu greu, se putea merge şi pe cealaltă bandă.
Plecată de la ora 2, am ajuns acasă abia la ora 6, în condiţiile în care, în mod normal, făceam 2 ore jumătate.
M-a mai lăsat şi răceala. Îi sunt recunoscătoare sucului de ridichie neagră care a fost singurul lucru care şi-a făcut efectul după atâtea pastile şi injecţii.
Abia aştept să simt miros de sarmale, cozonaci şi scorţişoară şi să împodobesc bradul.
Plecată de la ora 2, am ajuns acasă abia la ora 6, în condiţiile în care, în mod normal, făceam 2 ore jumătate.
M-a mai lăsat şi răceala. Îi sunt recunoscătoare sucului de ridichie neagră care a fost singurul lucru care şi-a făcut efectul după atâtea pastile şi injecţii.
Abia aştept să simt miros de sarmale, cozonaci şi scorţişoară şi să împodobesc bradul.
În Curtea de Argeș același peisaj, zăpadă și frig. Dar mă simt altfel. Sunt acasă.
3 dec. 2009
Din capitolul: nu mai scap de răceală
Să îţi doreşti să fi sănătos este o parte din sănătate (Seneca). Asta îmi doresc şi eu acum.
E ceva timp de când nu am mai scris pe blog... Mă lupt cu răceala de vreo câteva săptămâni (nu vă speriaţi, nu e porcină). Pastile peste pastile, siropuri, ceaiuri şi fructe, dar degeaba. Chiar azi am fost din nou la doctor şi m-am ales cu injecţii, mai exact gentamicină, ca să termin odată cu răceala asta. Aşa păţesc în fiecare an şi de fiecare dată a trebuit să apelez la înţepături. Nu-mi plac, ce-i drept, dar n-am încotro.
Nu am plecat în Bucureşti. Sper să scap de răceala până luni că trebuie să mai trec şi eu pe la facultate.
Până atunci mă mai bucur de timpul petrecut acasă, unde e cel mai bine.
E ceva timp de când nu am mai scris pe blog... Mă lupt cu răceala de vreo câteva săptămâni (nu vă speriaţi, nu e porcină). Pastile peste pastile, siropuri, ceaiuri şi fructe, dar degeaba. Chiar azi am fost din nou la doctor şi m-am ales cu injecţii, mai exact gentamicină, ca să termin odată cu răceala asta. Aşa păţesc în fiecare an şi de fiecare dată a trebuit să apelez la înţepături. Nu-mi plac, ce-i drept, dar n-am încotro.
Nu am plecat în Bucureşti. Sper să scap de răceala până luni că trebuie să mai trec şi eu pe la facultate.
Până atunci mă mai bucur de timpul petrecut acasă, unde e cel mai bine.
31 oct. 2009
Sick
Uite că n-am scapat nici eu de răceală. M-am trezit dintr-odată cu ea pe capul meu şi din cauza ei nu pot face mai nimic. Mai mult stau în pat, iar prietenii mei sunt cana cu ceai şi plapuma. Pe noptieră stă o pungă mare cu pastile pe care nici nu ştiu cum să le mai iau.
Prima dată m-am trezit cu nasul înfundat, a doua zi cu gâtul praf şi ca să fie treaba treabă m-a lăsat şi vocea. De miercuri mă lupt să îmi revin şi până acum nimic. Nici pe la facultate nu prea am dat şi nici pe blog nu am mai postat (na că am făcut şi o rimă). Sper să îmi revin în curând. Nu doresc nimănui să fie în pielea mea acum. Aveţi grijă de voi.
Delirium- Fallen
Asculta mai multe audio Diverse
Prima dată m-am trezit cu nasul înfundat, a doua zi cu gâtul praf şi ca să fie treaba treabă m-a lăsat şi vocea. De miercuri mă lupt să îmi revin şi până acum nimic. Nici pe la facultate nu prea am dat şi nici pe blog nu am mai postat (na că am făcut şi o rimă). Sper să îmi revin în curând. Nu doresc nimănui să fie în pielea mea acum. Aveţi grijă de voi.
Delirium- Fallen
Asculta mai multe audio Diverse
3 sept. 2009
Nu mai e mult
Ieri am dat o fugă în Bucureşti să dau o restanţă. Bineînţeles că au intervenit schimbări. Iniţial ştiam că se dă de la ora 13, dar pe ultima sută de metri am aflat că se dă la 10. În noaptea de dinainte de examen am dormit doar 4 ore pentru că am fost nevoită să ma trezesc la 4:30 dimineaţa ca să ajung la timp în Bucureşti cu autocarul de 6 jumătate.
Am trecut cu bine de examen, acum aştept rezultatul. Când am intrat în facultate mi-am dat seama că nu mai e mult şi încep studiile. Tare repede a trecut timpul. Deja sunt în anul III, ultimul an şi cu tristeţe mă gândesc că termin facultatea. Dar urmează masterul, încă doi ani. Gata, parcă simt că îmbătrânesc şi nu vreau asta; în curând o să împlinesc 21 ani.
Tare mi-e dor de copilărie şi de liceu.
Am trecut cu bine de examen, acum aştept rezultatul. Când am intrat în facultate mi-am dat seama că nu mai e mult şi încep studiile. Tare repede a trecut timpul. Deja sunt în anul III, ultimul an şi cu tristeţe mă gândesc că termin facultatea. Dar urmează masterul, încă doi ani. Gata, parcă simt că îmbătrânesc şi nu vreau asta; în curând o să împlinesc 21 ani.
Tare mi-e dor de copilărie şi de liceu.
26 aug. 2009
7 aug. 2009
Relax
De ceva timp nu prea mai am timp să mai postez pe blog. Cauzele: jobul şi oboseala.
Şi când vreau să mă apuc să scriu ceva, nu am inspiraţie. Am prins acum un moment să încerc să îmi revin. Sper să reuşesc.
Şi când vreau să mă apuc să scriu ceva, nu am inspiraţie. Am prins acum un moment să încerc să îmi revin. Sper să reuşesc.
25 iul. 2009
Sometimes life sucks
Totul se năruie când te aştepţi mai puţin, totul nu mai iese aşa cum te aşteptai, iar viaţa ta ia o altă întorsătură. Devine din roz, incoloră. Zici: "Mâine e o nouă zi", dar când aceasta vine, everything is the same. Încerci să treci peste, dar când vezi că nimic nu se schimbă, renunţi. Ajungi să te obişnuieşti cu ideea că viaţa... te cam joacă pe degete. Uneori îi ceri un singur lucru, iar acela se întâmplă chiar invers sau chiar deloc. Te resemnezi...
A avut dreptate cine a zis că viaţa e o scenă, iar noi suntem actorii. Pe ea nu o intereseaza cât a durat, ci cât de bine s-a desfăşurat. Uneori scena vieţii are un sfârşit bun, alteori mai puţin bun sau unul la care nu te aştepţi. Nu te mai gândeşti ce se va întâmpla mâine pentru că te aştepţi la orice.
Vrei să fugi undeva departe, singur, undeva să uiţi de tot şi de toate.
Un singur lucru ştiu: viaţa îţi înfige un cuţit pe la spate când te aştepţi mai puţin şi nu doar atât, îl mai învârte şi în rană. Şi te lasă aşa.
GARY JULES MAD WORLD
Vezi mai multe video din Muzica
A avut dreptate cine a zis că viaţa e o scenă, iar noi suntem actorii. Pe ea nu o intereseaza cât a durat, ci cât de bine s-a desfăşurat. Uneori scena vieţii are un sfârşit bun, alteori mai puţin bun sau unul la care nu te aştepţi. Nu te mai gândeşti ce se va întâmpla mâine pentru că te aştepţi la orice.
Vrei să fugi undeva departe, singur, undeva să uiţi de tot şi de toate.
Un singur lucru ştiu: viaţa îţi înfige un cuţit pe la spate când te aştepţi mai puţin şi nu doar atât, îl mai învârte şi în rană. Şi te lasă aşa.
GARY JULES MAD WORLD
Vezi mai multe video din Muzica
