Am revenit în Bucurestiul nebun. Bineînţeles tot în cămin pentru că aici e adevărata viaţă de student. M-am mutat în cameră, am facut cunoştinţă cu noile colege şi ne-am apucat de curăţenie.
A trebuit să cumpărăm galerie pentru perdea. Mergem la Carrefour. După îndelungi căutari printre rafturile magazinului, am aflat că nu au deloc galerie. Bun, am zis. Mergem în Cora unde am şi găsit. Ne trebuia una lunga de 2,50 m, dar se pare că nu am avut noroc să găsim. Aveau numai lungi de 3 respectiv 4 metri. Pentru că ne trebuia neaparat, am luat una de 3 metri pe care urma să o tăiem.
Acum, fă-ţi loc printre oameni. Ţineam una de un capăt şi alta de celălalt capăt. Ne-am luptat ce ne-am luptat cu ea şi în final ajungem la casă. Dă-i şi întoarce-o pe toate părţile să îi găsim codul. În fine plecăm din magazin şi mergem spre metrou. Pe stradă lumea se uita la noi ca la maşini străine şi toţi râdeau. Mai auzeam pe câte cineva când nu aveam loc printre oameni: ,,Face-ţi loc, face-ţi loc! Trece coloana oficială!’’ Să mori de râs nu alta.
Ajungem la metrou să aflăm că nu prea avem voie să intrăm cu astfel de ,,prăjini”. Cu chiu cu vai ni s-a dat voie să trecem. Ne-am dus repede spre spatele metroului ca să avem loc să intrăm cu ,prăjina”. Vine metroul, ne suim. Nu mint. Tot vagonul se prăpădea de râs. Numai noi ocupam jumătate din spaţiu. Ne abţineam şi noi să nu râdem, dar nu am putut. Aşa că 2 staţii, cât am mers până la cămin, am râs cu lacrimi. Apoi când am coborat, toata lumea lăsa capul jos să ne facă loc să trecem.
Pfiu!. Am scăpat de metrou.
Acum e acum! Intrăm în cămin. N-avea lumea loc de noi pe scări. Iar hohote de râs. Urcăm 4 etaje uşor să nu lovim lumea şi să nu rupem cumva galeria. Ar fi fost culmea ca, pe ultima sută de metri şi prin câte am trecut, să o rupem.
Am început bine prima zi în Bucureşti. Parcă am mai uitat de probleme, de griji şi de stres. Păcat că plouă şi e frig.
Se afișează postările cu eticheta camin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta camin. Afișați toate postările
16 oct. 2009
7 iun. 2009
Viata de student
Multi dintre noi ne aducem aminte cu drag de anii de liceu, de chiulurile, absentele si nebuniile pe care le faceam. Toate astea au trecut demult si iata-ne acum la facultate. Ca student ai o libertate mai mare, dar tot nu scapi de invatat.
Se intampla de multe ori sa ramai fara bani cand ti-e lumea mai draga ca doar asa se zice: ,,Studentul roman e sarac”. Reusesti sa te imprumuti pana ajungi sa nu mai iesi din datorii (nu e neaparat cazul meu). Trecem peste asta si ajungem la examene. Sesiunea aduce cu ea mari batai de cap, nopti nedormite, stres, multa cafea, cola si ciocolata. Ajungi sa dormi doar 2-3 ore pe noapte sau chiar deloc. Se mai intampla sa te sune un prieten sau cineva cunoscut sa iesiti in oras sau la film si tu ii raspunzi: ,,Mda…as veni, dar stii…..eu invat ca maine am examen” . Dar toate acestea sunt uitate doar la gandul ca o sa ai un viitor, ca ajungi ceva in viata.
Cea mai tare viata de student este cea de camin. Aici esti printre altii de varsta ta, cu aceleasi aspiratii si asteptari. Chefurile in camin sunt ceva obisnuit si tin pana dimineata. Mai exista si ghinionul de a avea vecini mai ,,nesuferiti” care numai cand aud muzica, galagie suna la politie si te trezesti cu averstisment daca esti norocos sau chiar cu amenda pentru ca tulburi lumea.
Se mai intampla sa iti uiti abonamentul RATB si exact in ziua aia sa te prinda si controlul. Incerci sa te tocmesti cu ei, sa le explici ca l-ai uitat in incercarea de a scapa de amenda si de suprataxa. Nu ii poti convinge pe toti si esti nevoit sa platesti acea suprataxa de 50 lei. Poate ca acei 50 de lei sunt ultimii bani pe care ii mai ai in portofel si te gandesti: oare mai mananc azi? Si iar te imprumuti…
Dar toate trec si ajungi sa uiti de ele si te gandesti: astea sunt nimicuri; maine poate fi mai rau; ajungi la concluzia ca viata de student e frumoasa cu bucuriile si necazurile ei.
Se intampla de multe ori sa ramai fara bani cand ti-e lumea mai draga ca doar asa se zice: ,,Studentul roman e sarac”. Reusesti sa te imprumuti pana ajungi sa nu mai iesi din datorii (nu e neaparat cazul meu). Trecem peste asta si ajungem la examene. Sesiunea aduce cu ea mari batai de cap, nopti nedormite, stres, multa cafea, cola si ciocolata. Ajungi sa dormi doar 2-3 ore pe noapte sau chiar deloc. Se mai intampla sa te sune un prieten sau cineva cunoscut sa iesiti in oras sau la film si tu ii raspunzi: ,,Mda…as veni, dar stii…..eu invat ca maine am examen” . Dar toate acestea sunt uitate doar la gandul ca o sa ai un viitor, ca ajungi ceva in viata.
Cea mai tare viata de student este cea de camin. Aici esti printre altii de varsta ta, cu aceleasi aspiratii si asteptari. Chefurile in camin sunt ceva obisnuit si tin pana dimineata. Mai exista si ghinionul de a avea vecini mai ,,nesuferiti” care numai cand aud muzica, galagie suna la politie si te trezesti cu averstisment daca esti norocos sau chiar cu amenda pentru ca tulburi lumea.
Se mai intampla sa iti uiti abonamentul RATB si exact in ziua aia sa te prinda si controlul. Incerci sa te tocmesti cu ei, sa le explici ca l-ai uitat in incercarea de a scapa de amenda si de suprataxa. Nu ii poti convinge pe toti si esti nevoit sa platesti acea suprataxa de 50 lei. Poate ca acei 50 de lei sunt ultimii bani pe care ii mai ai in portofel si te gandesti: oare mai mananc azi? Si iar te imprumuti…
Dar toate trec si ajungi sa uiti de ele si te gandesti: astea sunt nimicuri; maine poate fi mai rau; ajungi la concluzia ca viata de student e frumoasa cu bucuriile si necazurile ei.
