Graduation...

George Călinescu spunea: "Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet." Pentru mine a trecut prea repede.

Frumoși au fost anii de liceu și momentele petrecute alături de colegi (XII-F Colegiul Național Vlaicu Vodă, Curtea de Argeș). Cu greu m-am despărțit de ei, banchetul s-a lăsat cu lacrimi și promisiuni că ne vom revedea.
M-am înscris apoi la Facultatea de Litere, secția Comunicare și Relații Publice(CRP), unde am întâlnit alți oameni alături de care am studiat din 2007 până în 2010. Ca orice student, am trecut și prin bune și prin rele, dar întotdeauna totul a ieșit bine, chiar dacă o restanță și multe proiecte mi-au cam dat bătăi de cap. Așa e viața de student, frumoasă și de neuitat.

Facultatea a luat sfârșit. Vineri, începând cu orele 14, în Aula Magna de la Facultatea de Drept, CRP-iștii își vor lua la revedere de la profesori și colegi și vor primi diploma de absolvire. Apoi, cum se procedează de obicei, vor arunca celebrele "pălării". Se anunță a fi un eveniment frumos.

Alături de colegii mei, am creat o leapșă cu Povești de absolvire. Vezi mai multe pe Facebook - Absolvirea.

Și bucurați-vă de anii frumoși de facultate pentru că nici nu o să observați cât de repede trec.

Să nu mai aud de muzică de operă!

"Ce iaște muzica? Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut."

Mda... Numai plăcut nu m-a gâdilat pe mine astăzi. Degeaba m-am tot chinuit să leg cuvinte, să pun fraze cap la cap astfel încât să-mi iasă proiectul. Degeaba. S-au găsit cei de la operă sa dea concert ÎN AER LIBER și s-a nimerit să fie lângă geamul meu de la cămin. Am încercat eu să mă concentrez și să pun cuvintele pe foaie, dar în capul meu erau și campanii de fundraising și note de soprane și orchestră. Bineînțeles că nu am terminat proiectul. Deadline-ul e acum la 23:59. Am deja o restanță pe semestrul ăsta. Am muncit o zi întreagă, de azi de dimineață, ca să nu reușesc să-l termin.
Asta e... Ca student treci prin toate.

LATER EDIT: Frumos. S-au găsit și cei de sub mine să asculte muzică la maxim. Nu mai e operă, e house. Cine știe, poate până adorm se găsește careva să asculte populară sau manele, așa ca să închei ziua cu brio.

Perfect night

A fost o seară frumoasă. Am ieșit cu fetele prin Regie. Nu am plănuit să mergem într-un local anume. S-a nimerit să alegem un pub. A fost o alegere bună pentru că exact în seara aia, cântau băieții de la trupa Krypton (chiar imi era dor de melodiile lor). Am fost foarte încântate. Am aflat și că trupa are alt solist, mai exact Florin, care a participat la Megastar.

A sosit timpul ca trupa să cânte. Atmosferă frumoasă, public minunat, melodii frumoase. Am cântat alături de ei, am dansat, am aplaudat, am făcut poze, am luat autografe. Sunt niște băieți extraordinari. Cântă în fiecare săptămână acolo, numai că nu știu clar când.
Cu siguranță vom reveni. A fost prea frumos. Pot spune că a fost o seară perfectă.


Asculta mai multe audio Muzica

Îți mai aduci aminte drumul spre nori,
Îți mai aduci aminte cafeaua din zori,
Îți mai aduci aminte nopțile albe
Acum sunt toate foarte departe...

Viață de student

Așa se face un proiect :P. Am testat mai întâi produsul :)).

Treziți-mă când se termină!

Stres, bătăi de cap, proiecte și multe cursuri. Cu asta mă lupt de când a început sesiunea. Am ajuns să dorm chiar și 2 ore pe noapte, parcă sunt un robot.
Azi am început ziua într-un mod "extraordinar". Trezită de la ora 7, am alergat într-un suflet spre facultate care, apropo, a ars ieri la propriu (noroc că nu am fost și eu pe acolo). Examenul trebuia să înceapă la 10. Spun "trebuia" pentru că profa a ajuns la 11 în sală. Mai mult, ne anunță că o să dăm examen în 20 minute. Cum să dai examen în 20 de minute când nu era vorba de o singură materie, ci de 2 și nu simple (Comunicare și mentalitate post-modernă și Strategii Publicitare)? Vă imaginați cum am scris de repede. Cu chiu cu vai am reușit să termin la timp. Sper numai ca profa să și înțeleagă ce am scris.

Greul de abia acum începe. Urmează cele mai grele examene: Drept comunitar și Relații Publice Corporatiste. O să am mult de învățat. Vreau să se termine odată ca să pot merge mai departe cu licența.


Mi-e dor de mama. Sunt 5 zile de când a plecat și deja îi simt lispa. Sper că cele 6 luni cât stă acolo să treacă repede.

Nopţi albe

Gata cu distracţia şi cu timpul liber. Greul a început. Am intrat în sesiune.
Deja am început cu proiecte care îţi aduc bătăi de cap, multe ore de concentrare şi nopţi nedormite. De 3 zile ma chinui să termin un proiect, mai exact realizarea unei campanii de PR. La prima vedere pare uşor, dar nu e deloc aşa. Multe ore petrecute în faţa laptopului, cărţi înşirate pe birou... Am ajuns să ma simt ca un robot. Noroc că există cafeaua şi ciocolata care te mai trezesc şi îţi mai dau inspiratie, cât de cât.

Este ora 2:00 şi eu nu dorm. Şi încă mai am de scris. Deja simt că nu mai gândesc, cafeaua nu îşi mai face efectul...

Back in Bucureşti

Am revenit în Bucurestiul nebun. Bineînţeles tot în cămin pentru că aici e adevărata viaţă de student. M-am mutat în cameră, am facut cunoştinţă cu noile colege şi ne-am apucat de curăţenie.
A trebuit să cumpărăm galerie pentru perdea. Mergem la Carrefour. După îndelungi căutari printre rafturile magazinului, am aflat că nu au deloc galerie. Bun, am zis. Mergem în Cora unde am şi găsit. Ne trebuia una lunga de 2,50 m, dar se pare că nu am avut noroc să găsim. Aveau numai lungi de 3 respectiv 4 metri. Pentru că ne trebuia neaparat, am luat una de 3 metri pe care urma să o tăiem.
Acum, fă-ţi loc printre oameni. Ţineam una de un capăt şi alta de celălalt capăt. Ne-am luptat ce ne-am luptat cu ea şi în final ajungem la casă. Dă-i şi întoarce-o pe toate părţile să îi găsim codul. În fine plecăm din magazin şi mergem spre metrou. Pe stradă lumea se uita la noi ca la maşini străine şi toţi râdeau. Mai auzeam pe câte cineva când nu aveam loc printre oameni: ,,Face-ţi loc, face-ţi loc! Trece coloana oficială!’’ Să mori de râs nu alta.
Ajungem la metrou să aflăm că nu prea avem voie să intrăm cu astfel de ,,prăjini”. Cu chiu cu vai ni s-a dat voie să trecem. Ne-am dus repede spre spatele metroului ca să avem loc să intrăm cu ,prăjina”. Vine metroul, ne suim. Nu mint. Tot vagonul se prăpădea de râs. Numai noi ocupam jumătate din spaţiu. Ne abţineam şi noi să nu râdem, dar nu am putut. Aşa că 2 staţii, cât am mers până la cămin, am râs cu lacrimi. Apoi când am coborat, toata lumea lăsa capul jos să ne facă loc să trecem.
Pfiu!. Am scăpat de metrou.
Acum e acum! Intrăm în cămin. N-avea lumea loc de noi pe scări. Iar hohote de râs. Urcăm 4 etaje uşor să nu lovim lumea şi să nu rupem cumva galeria. Ar fi fost culmea ca, pe ultima sută de metri şi prin câte am trecut, să o rupem.

Am început bine prima zi în Bucureşti. Parcă am mai uitat de probleme, de griji şi de stres. Păcat că plouă şi e frig.

Anul III

Uite că a trecut şi frumoasa vacanţă de vară. Gata cu zilele însorite şi călduroase. A început facultatea, mai bine zis cel mai greu an din viaţa de student. Vreau să pot da timpul înapoi, să fiu din nou boboacă, să nu am grija licenţei, să mă mai bucur de frumoasa studenţie. Însă nu pot.

Pentru a mă mai bucura de timp petrecut acasă, am decis să nu plec încă la Bucureşti, aşa că mi-am mai luat încă o săptămână de vacanţă. Nu mă îndur să plec că tare bine e acasă, dar văd cum pe zi ce trece bagajele mele se înmulţesc.
Duminică las din nou oraşul natal pentru jungla bucureşteană, dar până atunci profit din plin că sunt acasă unde e cel mai bine.

Viata de student

Multi dintre noi ne aducem aminte cu drag de anii de liceu, de chiulurile, absentele si nebuniile pe care le faceam. Toate astea au trecut demult si iata-ne acum la facultate. Ca student ai o libertate mai mare, dar tot nu scapi de invatat.

Se intampla de multe ori sa ramai fara bani cand ti-e lumea mai draga ca doar asa se zice: ,,Studentul roman e sarac”. Reusesti sa te imprumuti pana ajungi sa nu mai iesi din datorii (nu e neaparat cazul meu). Trecem peste asta si ajungem la examene. Sesiunea aduce cu ea mari batai de cap, nopti nedormite, stres, multa cafea, cola si ciocolata. Ajungi sa dormi doar 2-3 ore pe noapte sau chiar deloc. Se mai intampla sa te sune un prieten sau cineva cunoscut sa iesiti in oras sau la film si tu ii raspunzi: ,,Mda…as veni, dar stii…..eu invat ca maine am examen” . Dar toate acestea sunt uitate doar la gandul ca o sa ai un viitor, ca ajungi ceva in viata.

Cea mai tare viata de student este cea de camin. Aici esti printre altii de varsta ta, cu aceleasi aspiratii si asteptari. Chefurile in camin sunt ceva obisnuit si tin pana dimineata. Mai exista si ghinionul de a avea vecini mai ,,nesuferiti” care numai cand aud muzica, galagie suna la politie si te trezesti cu averstisment daca esti norocos sau chiar cu amenda pentru ca tulburi lumea.

Se mai intampla sa iti uiti abonamentul RATB si exact in ziua aia sa te prinda si controlul. Incerci sa te tocmesti cu ei, sa le explici ca l-ai uitat in incercarea de a scapa de amenda si de suprataxa. Nu ii poti convinge pe toti si esti nevoit sa platesti acea suprataxa de 50 lei. Poate ca acei 50 de lei sunt ultimii bani pe care ii mai ai in portofel si te gandesti: oare mai mananc azi? Si iar te imprumuti…
Dar toate trec si ajungi sa uiti de ele si te gandesti: astea sunt nimicuri; maine poate fi mai rau; ajungi la concluzia ca viata de student e frumoasa cu bucuriile si necazurile ei.